Sângele

Introducere

De ce?Pentru ce?Din ce cauză?
Iată întrebări ce şi le pune mereu omul, începînd din perioada vîrstei preşcolare, cînd tot ce vede în jurul său, natura vie şi nevie începe a-i trezi curozitatea.În această etapă lanţul întrbărilor pare nesfîrşit de lung:”De ce pleacă rîndunelele?”, „De ce se aprind stlele?” , „De ce doarme omul?” ş.a..

Mai tîrziu ,ca elev, aria preocupărilor se extinde mult, iar conţinutul acestui „de ce” îmbracă noi dimensiuni, impulsionat fiind de fireasca tendinţă a lui Homo sapiens spre cunoaştere, progres şi dezvoltare.

Problemele referitoare la viaţa plantelor şi animalelor , problemele legate de cunoaşterea propriului nostru organism sau cele de biologie generală, de genetică şi de evolutionism sunt abordate cu un deosebit interes de tinerii studioşi.
Despre asmenea probleme , care tind să descifreye intimitatea proceselor ce se petrec in materia vie, s-au scris şi evident se vor mai scrie mii de tomuri, căci orice pas nou cucerit în cunoaşterea naturii poate constitui un punct de plecare pentru alte noi cercetări,într-o spirală stînsă, mereu ascendentă.

Pe această linie se înscrie si modesta mea lucrare, care vă invită-stimaţi cititori-să facem împreună o scurtă drumeţie prn culisele organismului uman, să aflăm „ce e sîngele?”.

Sper că la sfîrşitul acestei expediţii tolba cunostiinţelor acumulate să fie mai plină, mai generoasă, iar dorinţa dumneavoastră de a vă extinde tot mai mult aria de cunostiinte să fie mai împlinită, mai satisfăcută.

Hematopoieza

Hematopoieza este procesul de formare a celulelor sanguine.

Etapa I -În viaţa embrionară se disting 3 etape ale hematopoiezei.productia celulelor sanguine începe în sacul vitelin în zilele 14-19 ale vieţii intrauterine, unde masele de celule mezenchimale se grupează,formînd insulele sanguine.aproape toate celulele formate sunt eritrocite nucleate.

Etapa II-La nivelul ficatului se vor aduna celule rotunde, bazofile.ele vor da naşterela eritrocite anucleate.
Etapa III-începe odată cu apariţia centrilor de osificare.
După naştere măduva osoasă repreyintă organul principal al hematopoiezei la indivizii sănătoşi.

Există o cale separată pentru înnoirea fiecărui element figurat al sîngelui:eritropoieza-pentru ertrocite, leucopoieza-pentru leucocite,trombocitopoieza-pentru trombocite.

Ce este sîngele?

Sîngele este componenta cea mai dinamică a mediului intern, este alcătuit din elemente figurate(hematii, leucocite, trombocite) şi plasmă(a cărei compoziţie specifică cuprinde toate substanţele organice si anorganice,vehiculate de apă, ca solvent).

Din punct de vedere histologic, sîngele reprezintă un ţesut specific, însumaînd 6-8% din greutatea corpului.

Elementele figurate

Elementele figurate ale sîngelui sunt reprezentate de eritrocite(hematii sau globule roşii), leucocite(globule albe) şi trombocite(plachete sanguine)

Eritrocitele îşi au originea în măduva roşie.Sunt celule anucleate, au forma unui disc biconcav,cudiamertul de 7,2-7,5 microni. Ocupă aproximativ 45 % din volumul sîngelui .Ele au rol în transportul oxigenului şi al dioxidului de carbon, în menţinerea echilibrului acido-bazic si suport al antigenelor de grup sanguin.

La suprafaţă au membrană cu structură complexă, prevăzută cu perforaţii-pori care îi asigură semipermeabilitatea necesară schimburilor care se produc la acest nivel.În interiorul eritrocitelor se găseşte un gel(stroma globulară), format din proteine şi lipide, între care se află şi hemoglobina.

Membrana eritrocitară prezintă la exterior un strat glcoproteic bogat în acid sialic, responsabil de încarcarea negativă exterioară a membranei, apoi plasmalema lipoproteică propriu-zisă ,iar pe faţa internă a plasmalemei un alt strat alcătuit din proteine ca spectrina, actina sau calmodulina care constituie suportul stratului lipidic.
Structurile membranare sunt purtătoarele antigenelor eritrocitare şi cuprind numeroase protein-enzime implicate în permeabilitatea membranei.

Citoplasma eritrocitară conţine proteine, lipide, substanţe minerale şi protein-enzime.
Hematia este alcătuită di 65% apă si 35% reziduu uscat din care 80-90% îl constituie hemoglobina.
Hemoglobina este o proteină complexă alcătuită din 4% hem şi 96% globină.Globina din hemoglobina normală a adultului este constituită din 2 de lanţuti polipeptidice α cu cîte 141 de amnoacizi, 2 lanţuri polipeptidice β cu cîte 146 aminoacizi.

Hemoglobina fetală(HbF) prezintă în locul celor 2 lanţuri β, 2 lanţuri γ cu altă secvenţăa aminoacizilor şi conţine în plus izoleucină.La naştere 60-80% dim Hb este de tip HbF ,proporţie care scade treptat pînă la 1% la sfîrşitul primului an de viaţă.

Hemoglobinele embrionare(Gower I, Portland, Gower II)pot fi detectate după a 12-a săptămînă de gestaţie si aparţin probabil numaiertrocitelor sacului vitelin.

Hemul este o feroprotoporfirină în care atomul de fier bivalent realizează 6 legături coordinative.Datorită fierului bivalent din structura sa, hemul leagă reversibil oxigenul,formîndu-se oxihemoglobina(HbO2).Hemoglobina se încarcă cu O2 la nivelul capilariilor.Sîngele oxigenat este transportat la ţesuturi prin sistemul arterial, oxigenul este cedat si hemoglobina rămîne în stare de hemoglobină redusă.La nivelul ţesuturilor ea se poate combina cu dioxidul de carbon, formîmd carbohemoglobina care este un compus labil asememea oxihemoglobinei.

În sîngele normal se află în cantităţi foarte mici şi methemoglobina, un derivat al hemoglobinei care nu se combină cu O2 , nemaiputînd fi folosit în respiraţie ca transportor al acestuia.El este rezultatul oxidării hemului şi fixează stabil OH în locul legăturii labile cu O2.
Carboxihemoglobina se formează prin expunerea sîngelui la contactul cu monoxidul de carbon.Ea blochează capacitatea de transportor a Hb pentru O2 .
Sulfhemoglobina este un derivat stabil cu sulful care se pote obţine in vitro prin acţiunea H2S în prezenţa unui oxidant şi se poate forma în organism ca şi metheoglobina în preyenţa unor droguri.
Leucocitele sau globulele albe sunt celule nucleate, de formă ovală, mai mari decît eritrocitele,avînd un diametru care variază între 7 şi 25 de microni.Sunt celule mobile cu roluri deosebit de importante în procesele de apărare contra agenţilor patogeni biologici prin fagocitoză, producere de anticorpi şi distrugerea toxinelor de origine microbiană.Numărul leucocitelor din sîngele circulant variază între 4000-8000/mm3.
În funcţie de aspectul nucleului şi de prezenţa granulaţiilor în citoplasmă, leucocitele se clasifică în 2 categorii principale:
1.Granulocite(polinucleare) care se caracterizează prin prezenţa granulaţiilor in citoplasmă şi nucleu unic dar lobular(2 pînă la 6 lobi uniţi prin filamente de cromatină).
Granulocitele se subîmpart în 3 categorii în funcţie de afinităţile tinctoriale ale granulaţiilor citoplasmatice:
a.neutrofile(polimorfonucleare neutrolfile, PMN)-posedă granulaţii colorabile cu coloranţi neutrii.
Sunt celule cu diametrul cuprins între 12 şi 15 microni.au formă variabilă deoarece emit permanent pseudopode.Durata vieţii lor în circulaţie este doar de cîteva ore,după care cele mai multe străbat endoteliul capilar prin procesul de diaprdeză şi ajung în spaţiile interstiţiale.Auo mare sensibilitate faţă de prezenţa bacteriilor în organism, pătrunderea şi înmulţirea acestora într-un ţesut fiind urmatî de creşterea numărului de PMN în sînge şi de acumularea lor în ţesutul infectat.
b.acidofile sau eozinofile-granulaţii cu afinitate pentru coloranţii acizi, de exemplu eozinae
Sunt celule cu diametrul de 15 microni ,în medie, cu un nucleu central bilobat, cu maxumuum 3 lobi.prezintă în citiplasmă granulaţii acidofile bogate în hidrolaye lizozomale.Durata lor medie de viaţă este de 5-8 ore.au proprietatea de a se mobiliza, de a traversa peretele celular pin diapedeze şi de a fagocita
c.bazofile-granulaţii cu afinitate pentru coloranţii bazici
Celulele bayofil au un diametru de 15 microni, un nucleu cu 2-3 lobi şi cu granulaţii citoplasmatice mari, bazofile.funcţia lor principală este cea secretorie.eliberează histamina şi hepatrina.
2.Agranulocite(mononucleate)caracterizate prin nucleu nesegmentae în lobi şi absenţa granulaţiilor citoplasmatice.
Agranulocitele se subîmpart şi ele în 2 categorii morfologice şi funcţional diferite:
a.monocite-sunt cele mai mari elemente figurate circulante, cu un diametru de 20 de microni,cu un nucleu reniform şi cu o citoplasmă abundentă, colorabilă în albastru cenuşiu.Rămîn în circulaţie aproximativ 24 de ore , după care migrează în ţesuturi, se transformă în macrofage şi fagocitează intens bacterii şi resturi celulare mai mari.
b.limfocite-îşi au originile in difeite ţesuturi:ganglionilimfatici, splină, amigdale.durata lor de viaţă variază de la cîteva ore la cîţiva ani.Majoritatea limfocitelor au un diametru de 7-8 microni şi un nucleu care ocupă aproape în întregime celula şi o citoplasmă azurie.

Trombocitele sunt cele mai mici elemente figurate, avînd diametrul de 2-4 microni şi ormă de disc biconvex.Sunt lipsite de nucleu şi au în citoplasmă granulaţii mici.Se găsesc în sînge în numar de 300000/mm3 şi au o supraviţuire de aproximativ o săptămînă după care sunt distruse în special de către splină.

Plasma

Este mediul lichid în care vehiculează celulrlr sanguine. formată din 90% apă şi 10% reziduu uscat,din care 9% sunt substanţe organice(proteine, lipide, glucide)şi doar 1% substanţe anorganice(cloruri, sulfaţi, fosfsţi).

Grupele sanguine

Sunt consecinţa prezenţei pe suprafaţa hematiilor a unor antigene(A, B) care au primit denumirea de aglutinogene şi a unor anticorpi plasmatici(alfa, beta) denumiţi aglutinine.Aglutinogenele nu trebuie să ajungă în cintact cu aglutininele de acelaşi tip, deoarece s-ar produce aglutinarea şi liza hematiilor.În sîngele unui individ normal nu coexistă niciodată aglutinogenul şi aglutina sa omoloagă-„regula excluderii reciproce” a lui Landsteiner.

Un alt tip de antigen eritrocitar, maimuţa Maccacus Rhesus şi apoi la om este antigenul Rh.El este preyent în membrana ertrocitară la 85% di populaţia europeană(indivizi Rh +) ţi lipseţte la restul de 15%(indivizi Rh-).
Antigenul Rh se sintetizează începînd cu luna a 3-a de viaţă intrauterină şi are o putere de viaţă antigenică slabă.

Simbolistica sîngelui

Simbolistic, sîngele reprezintă toate valorile “întrupate” în viaţă, foc, căldură precum şi tot ceea ce este legat de frumuseţe, nobleţe, generozitate, elevare.De multe ori el este considerat a fi ceva fundamental precum însăsi creaţia (din punct de vedere biblic el este considerat a fi chiar viaţa, din punct de vedere medical el reprezinta semnătura strămoşilor nostrii, transmisă pe lungul drum al istoriei). Mai mult, pretutindeni, el este considerat a fi vehicolul vieţii, principiu al generării si/ sau regenerării (stravechii vînători se mînjeau cu sîngele animalelor ucise pentru a se împăca cu spiritele acestora, potrivit tradiţiilor amerindiene el este chiar motorul soarelui, în tradiţiile caldeene sîngele divin amestecat cu tărană a dat naştere fiinţelor, în străvechea Cambodgie vărsarea de sînge din cursul luptelor sau al sacrificiilor atrăgea fertilitatea, abundenţa, fericirea, sîngele lui Iisus din cupa Graal amestecat cu apa este bautura vietii fara de moarte, etc.).

Magia sîngelui se pare că a apărut odată cu omul, civilizatiile, triburile, clanurile, monarhiile, elementarele legături de rudenie şi altele asemenea fiind dovada vie că sîngele a stat la baza istoriei şi evoluţiei noastre.

Nu sunt înregistrate documente similare!