Curente literare

CURENTUL LITERAR

Miscare literera circumscrisa intr-o anumita perioasda social-istorica, reunind scriitori care impartesc principii estetice similare, se raporteaza intr-o maniera comuna la o anumita traditie literara, concorda in preferintele lor pentru anumite genuri si specii literare, recunoscand o anumita ierarhie a acestora (de exemplu, preferinta clasicismului pentru tragedie) si care utilizeaza, in operele lor, modelatii artistice asemanatoare intr-un sens larg (de exemplu, antiteza se intalneste frecvent in creatiile romanticilor)

Principiile estetice ale unui curent literar sunt cristalizate, de obicei, intr-un manifest literar.

Curentele literare pot interfera. Operele marilor scriitori ilustreaza, de obicei, mai multe curente literare.

G. Calinescu : “Nu exista in realitate un fenomen artistic pur, clasic ori romantic […] Clasicism  – Romantism sunt doua tipuri ideale inexistente practic in. Stare genuina, reparabile numai la analiza in retoita”.

CURENTUL LITERAR ROMANTISMUL

Miscare artistica si literara, ce se afirma in primele decenii ale secolului al XIX-lea. In Europa, fiind pregatita de un moment literar de tranzitie de la iluminism la romantism, numit preromantism. Manifestul literar al curentului: Prefata la drama “Cromwell” (V. Hugo: “Nu exista reguli, nici modele.”)

Principii estetice: cultivarea sensibilitatii, a imaginatiei si a fanteziei creatoare, in defavoarea ratiunii lucide; subiectivitatea; expansiunea eului individual; respingera regulilor impuse de clasicism; libertate de creatie;

evaziunea in trecut, ca o forma de contrapondere a realitatii obiective, ostile; evaziunea se realizeaza sub forma visului sau a somnului, intr-un decor nocturn; fascinatia misterului si a exceptionalului; cultivarea emotiei si a sentimentului; intensitatea trairilor (pasiunea); individualitatii, a originalitatii, a spontaneitatii; descoperirea infinitului spatial si temporal;

teme si motive specifice: iubirea, natura, folclorul, miturile, fantasticul, fabulosul, trecutul istoric (evul mediu), timpul, spatiul, meditatia asupra omului de geniu, lumea ca teatru, prezentul etern etc; cultivarea antitezei, a comparatiei dezvoltate, a ironiei romantice; dominatia particularului asupra generalului, a individualului asupra colectivitatii, a sentimentelor asupra ratiunii; interesele fata de natura, mediu ambiant, culoarea locala; persoane exceptionale in imprejurari exceptionale; antiteza inger-demon; titanul; persoane din toate mediile sociale; particularul, exceptionalul; stilul metaforic; fuziunea genurilor si a speciilor literare; largirea si imbogatirea limbii literare, limbajul popular, arhaic; specii dramatice: drama istorica (V. Hugo, Puskin), filozifica, lirica (Sbelley); specii lirice: meditatia, elegia, romanta (Lamartin,V. Hugo)

specii epice: legenda, balada, poemul, nuvela istorica si fantastica, romanul istoric; literatura romana: C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, M. Eminescu

CURENTUL LITERAR REALISMUL

miscare literara aparuta in Franta, la mislocul secolului al XIX-lea, ca o reactie antiromantica, a carei doctrina se bazeaza pe rasfrangerea obiectiva, veridica a realitatii, reusind idealizarea acesteia. Manifest literar: Balzac, Prefata la “Comedia umana”: “literatura e o oglinda completa a moravurilor sociale; Champfleury, “Realismul”. Dezvoltarea curentului este legata de teoriile scientiste si pozitiviste, ale secolului al XIX-lea, de atitudinea materialista fata de realitate, ale carei concepte presupun observatia, descriptia, determinismul, experienta. Reflectare veridica, obiectiva a realitatii sau a societatii contemporane. Realismul refuza, in numele prezentului, idealizarea trecutului. Impersonalitatea, Respinge imaginea artificiala a romantismului, in folosul observatiei directe; Lipsa idealizarii; Reflectare critica a societatii epocii; Veridicitate, verosimilitate; Personaje tipice (pentru o categorie sociala) in situatii tipice. Omul in stransa legatura cu viata sociala; Caracterul simetric; Plasarea actiunii in timp si in spatiu; Tehnica detaliului, a amanuntului semnificativ; descrieri minutioase; Analiza psihologica; Complexitatea vietii; Stil impersonal, obiectiv, spirit critic; Precizie, sobrietate; Limbaj – mijloc de individualizare a personajelor; Stilul trimite spre denotatie, precizie, formulare concisa si sobra

CURENTUL LITERAR SIMBOLISMUL

Curent literar modernist, ce apare ca o reactie estetica impotriva poeziei  retorice a romanticilor si a impersonalitatii reci a parnasienilor. Denumirea curentului este propusa de Jean Moreas, intr-un manifest intitulat Le Symbolisme, care devine manifestul literar al miscarii (derivat de la cuvantul “symbolore” – “semn de recunoastere”); Estetica simbolismului este una a vagului; Obiectul poeziei simboliste il constituie starile sufletesti nelamurite, confuze, transmise pe calea sugestiei; Tehnica sinesteziei; a suprapunerii a doua sau mai multe senzatii (“Primavara o picatura parfumata cu vibrari de violet”); Corespondentele – legaturile ascunse dintre lucruri, prin cultivarea senzatiilor coloristice, muzicale, olfactive etc.; Cultivarea simbolismului (utilizat de romantici pentru a exprima, a lamuri o idee sau un sentiment → simbolul explicit; la simbolisti, functia simbolului ramane aceea de a sugera → simbolul implicit); Stari sufletesti nedefinite; predispozitia pentru visare; Stilul aluziv; Muzicalitatea obtinuta prin repetitia unor sunete, a unor cuvinte, prin tehnica impletirii refrenurilor; Predilectia pentru anumite teme si motive: iubirea, natura ca loc al corespondentelor, nevrozele, targul provincial, evadarea din universul terorizant; Poetii simbolisti sunt plictisiti de oras, de lumea in care traiesc; Versul liber (inafara rigorilor prozodiei)

CURENTUL LITERAR Neomodernismul – N. Stanescu

Generatia anilor ’60 este reprezentata de poeti precum: Nichita Stanescu, M. Sorescu, Ana Blandiana, I. Alexandru, A. E. Bacovsky. Prin intermediul acestora, realismul socialist este parasit, poezia se liricizeaza si se deschide perspectiva neomodernismului.; Trasaturi ale liricii: Expansiunea imaginatiei, Luciditatea si fantezia, Sensibilitatea si ironia, Exotismul si confesiunea, Elemente suprarealiste si ermetice, Universul afectiv al omului contemporan, Formulele artistice se diversifica, Preferinta pentru metafora de toate tipurile, N. Stanescu – limbajul poetic surprinzator, M. Sorescu – limbajul simplu, ce implica parodia, umorul, A. Blandiana – limbajul metaforic, Alexandru – limbajul solemn, cu tonalitati de imn.

Directii ale neomodernismului, stabilite de E. Simion, in “Scriitori romani de azi”: Poezia poeziei; criza de identitate; un poet al transparentei – N. Stanescu, Concretizarea simbolurilor – Cezar Baltoj, Ironisti si fantezisti: M. Sorescu, M. Ivanescu, Lirica feminina; spiritualizarea emotiei – Ana Blandiana, Constanta Burea

Conform opiniei lui E. Lovinescu, N. Stanescu schimba sensul si planul speculatiei poetice. Lirismul stanescian este “neasteptat si atenteaza” la intelegerea cititorului. Edgar Papue situeaza poetul “intr-un anumit spatiu pur, intr-o zona superioara a realitatii”. Iar N. Manolescu surprinde in poezia lui N. Stanescu “o rasturnare de perceptii”, “o metafizica a realului si o fizica a emotiilor”. “Poveste sentimentala” este integrata in vol. “O viziune a sentimentelor” (1964), ce reprezinta, impreuna cu vol. “Sensul iubirii”, momentul liric initial, de manifestare a elanurilor adolescentine. Lirismul este pur, universul este diafan, iar tema centrala este iubirea.

PARTICULARITATI ALE MODERNISMULUI IN 1 – 2 TEXTE POETICE

Modernismul este o orientare larga si diversa in plan doctrinar si estetic, prin care literatura romana devine sincronul modelelor europene.

Termenul modernism desemneaza in lirica romaneasca petici diverse: ultima etapa a creatiei eminesciene (“Glosa”, “Oda, in metru antic”), parnasianismul macedonskian, simbolismul lui Bacovia, expresionismul lui Blaga, poetica antipoeticului ilustrata de Arghezi, emetismul barbian, avandgardismul, dadaismul, suprarealismul, dar si poetici ca cea a lui N. Stanescu.

Prin revista si prin cenaclul “Sburatorul” Eugen Lovinescu a pledat pentru “sincronizarea” literaturii noastre cu tendintele occidentale, pentru adaptarea intereselor ei la “spiritul veacului”, pentru rationarea expresiei. Tendintele inovatoare se manifesta nu numai in proza ci si in poezie. Astfel poetii modernisti abolesc doctrina imitativa, clasica dar si pe cea expresiva romantica substituindu-le un model poetic imaginativ, care afirma specificitatea absoluta a limbajului poetic, introctubilitatea lui in limba romana si separa logica prozei de cea a poeziei.

Lirica modernista cultiva: ambiguitatea, polisemia, obscuritatea asupra retoricii.

Hugo Friedrich sustine in “Structura liricii moderne” ca in textul poetic modern nu se mai doreste “un limbaj al sentimentelor”, ci “un limbaj fara obiect comunicabil”.

Poetii moderni inclusivi cei romani promoveaza valori specifice omului sec. al XX-lea (morbidul, constiinta decadentei, destructibilul, etc.) si isi vor afirma principiile intr-o varietate de doctrine si estetici.

In lirica romaneasca interbelica T. Arghezi este un poet proteic, ce surprinde nu numai prin vanitatea temelor (poezie programatica, poezie pentru copii, poezia universului domestic, poezia strabatuta de “fiorul religios”) ci si prin interesul acordat cuvantului (“poeta faber” – “poet mestesugar”) ori prin exploatarea surselor considerate de tradite “nepoetice” ale esteticii uratului.

“Testament” este una din poeziile argeziene care poarta insemnele modernismului, o poezie in a carei receptare s-a pus accent pe decantarea modernului de traditie pe transfigurarea suferintei in cautare, pe estetizarea uratului, pe denaturarea cuvinteloe, pe vocatia ludica, pe antipoezie.

CURENTUL POSTMODERNIST

nu poate fi conceput si apreciat critic decat prin raportare la modernism (asa arata si prefixul “post-”);

dificultatea definirii termenului se datoreaza faptului ca el functioneaza nu doar in literatura, cultura, arhitectura sau in artele plastice, ci si in filozofie, disciplinele social politice etc;

postmodernismul si postneomodernismul trebuie puse in relatie cu termenii: modernism, modernitate; modernitatea este o perioada istorica din evolutia omenirii, derulata intre Epoca Luminilor (sec al XVII-lea) si primii ani dupa cel de-al doilea razboi mondial, iar modernismul este estetica acestei perioade;

in literatura romana, fenomenul postmodern ia amploare dupa 1980, respectiv 1990 – 2000;

postmodernismul mutatie survenita in constiinta umanitatii, cat si ca o modificare a paradigniei culturale;

postmodernistii modifica fundamental chiar conceptul de “literatura”, care se extinde acum dincolo de spatiul pur beletristic, inducand si genurile nonfictionale (jurnal, corespondenta, literatura de popularizare) si literaturile noncanonice (literatura minoritatilor nationale, cea pentru femei etc.);

scriitorul postmodern traieste apasat de povara secolelor anterioare, fiind constient ca totul a fost deja scris; el trebuie acum sa reinvesteasca fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilitatii sale;

scriitorul postmodern respinge nemesis-ul, prefera jocul cu limbajul si colajul de sintagme, de teme sau de motive din epocile literare apuse;

citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, diagul intertextual, parafraza, indica presiunea livrescului asupra existentei;

granitele culturale, limitele genurilor si ale speciilor literare se anuleaza;

literatura este inscenata, in mod ludic, fara tragism si fara inocenta;

fragmente, sintagme, laitmotive, atitudini din texte venerate sunt, reasamblate si puse intr-o noua lumina;

trasaturi ale literaturii postmoderniste: desolemnizarea discusului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversitatii realului, refuzul stilului inalt, ermetic si impersonal, valorificarea creativa si recuperatoare a stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafraza si parodie, practicarea unei poetici a concretului si a banalului, receptivitatea fata de livresc, in forma intertextualitatii, a metatextualitatii, si a transtextualitatii;

in literatura romana: Mircea Cartarescu, Mircea Nedelciu, Mircea Horia Simionescu, Traian T. Cosovei, Ion Stratan, Ruxandra Cesereanu, etc.cel mai complet site cu referate.

Nu sunt înregistrate documente similare!